THIS IS ME

 

RO:

Stiu, nu am ani de experienta de munca, nu sunt “senior” in nici un domeniu, sunt la inceput de drum, in anul doi de facultate. De cateva luni bune fac un internship la Scoala Informala de IT din Cluj-Napoca, mai precis, ajut in echipa de HR cu ce pot. Am vazut cum e sa iei un interviu, cum faci liste, cum organizezi grupele de cursanti, am vazut ca in orice domeniu se cauta un anumit profil de om, adica daca nu esti bun in IT nu inseamna ca nu poti fi un medic excelent sau orice altceva, nu exista persoane bune si rele pentru un anumit job, doar persoane menite sa faca ceva sau altceva. Am alaturi oameni care ma invata, persoane care isi iau din timpul lor sa imi arate mie. 

Imi place sa scriu, tocmai de aceea in 2013 am inceput sa postez articole pe blogul meu care nu are o tema definita nici in ziua de astazi, cred ca daca ar trebui sa aleg o tema, aceasta ar fi VIATA si cu asta am spus tot, scriu despre orice imi vine in minte, despre orice intamplare mi se pare interesanta, despre orice atata timp cat cred in ceea ce am scris. Imi place "sa dau din gura”, mai pe romaneste spus, sau mai bine zis, sa rup tastatura pentru ca mai mult scriu decat vorbesc.

Citesc, cat de mult pot, dar nu romane de dragoste sau SF, ci carti despre dezvoltare personala, leadership, comunicare, PR si altele. Imi place sa aflu despre realitate in cartile pe care le citesc, vise si fictiuni am eu destule in cap, nu e nevoie de mai mult. Cartile pe care le prefer sunt cele care ma aduc cu picioarele pe pamant dar totodata ma motiveaza sa vreau mai mult, imi arata ca pot mai mult, ma invata sa imi depasesc propriile limite. 

De ce va scriu toate acestea? Nu stiu nici eu exact, ceea ce am sigur in minte e faptul ca vreau sa invat mai mult, vreau sa stiu mai mult si vreau asta prin tehnica “do it” nu “read about it”. 

Nu e vorba ca nu stiu ce vreau, e despre faptul ca vreau prea multe. Imi plac enorm de multe lucruri si sunt la capitolul in care ar trebui sa ma gandesc si sa aleg ceea ce vreau sa fac in viitor. Am atatea idei, atatea vise, atatea dorinte, atatea aspiratii, atata ambitie, dar ce fac cu toate astea? 

E greu sa ma decid, e greu sa aflu, e greu sa imi dau seama ce urmeaza. Sunt sigura de lucrurile pe care nu le vreau si alea le elimin din start, dar raman atatea lucruri pe care vreau sa le fac, atatea domenii in care vreau sa fiu implicata, atatea oportunitati din care nu stiu pe care sa o aleg, si o sa ajung in punctul in care va fi tarziu, timpul trece iar eu inca nu stiu…….nu stiu atat de multe lucruri, atat de multe raspunsuri inca nedescoperite despre mine…

Si in aceste momente in care sunt nedumerita, in care habar nu am de nimic, incep sa scriu si scriu si scriu despre de toate si nimic. Scriu despre cum ar trebui sa fie dar nu e, despre cum as vrea sa fie dar nu se poate. Scriu despre cum totul e “blur” in mintea mea, totul e ca un copac cu sute de ramuri si eu sunt undeva pierduta printre ele. 

Cred ca am nevoie de curaj, sa cred, sa risc, sa spun, sa fac ceea ce imi doresc. Imi e frica, imi e frica de esec, e vorba de timp si bani pana la urma: daca investesc si pierd? Daca totul va duce la un epic fail? Dar daca va fi bine? Daca se va intampla mai ceva decat mi-am imaginat? Ce as vrea sa stiu raspunsul, sa stiu ce va fi….

Dar nimeni nu a stiut la inceput, si totusi sunt atatia care au riscat, unii mai mult, altii mai putin, dar intr-o anumita masura pentru toti a fost un risc.

Si acum, ma intorc de unde am plecat. Risc, dar ce? Fac, dar ce? Din nou, raman atatea pasiuni, atatea optiuni, si nu stiu care e drumul meu, ceea ce trebuie sa fac, pentru ca eu vreau de toate si le vreau acum. 

 




EN (short version)

I know, I don`t have years of experience in a specific field, I`m not a "senior" in any area, I`m just at the start, studying for my exams in my second collage year. For a few months I have been an intern at The Informal School of IT in Cluj-Napoca, more precisely, I helped the HR team with what I could. I attended some interviews, made some lists, learned how to organize study groups, I know now that there are people who are meant to be in the IT domain and people who should rather go for a career in medicine or anything else, there is no such thing as good or bad for a job, just fit or not fit. I have people by my side who teach me so many new things I need to know and so many helpful details I need to remember, they take the time and give me feedback, they spend hours explaining to me all the things I didn`t understand at first. 

I like to write, this is why, in 2013 I started my first blog, up until today I couldn`t find a main topic, I guess it`s a blog about life and with this I`ve said it all. I write about anything that crosses my mind, any funny or sad situation I find interesting, literally I write about anything as long as I believe in that thing.

I read, as often as I can, but not romance or science fiction, I prefer books about personal development, leadership, communication, PR and others. I enjoy to read books about the reality we live in, I`ve got enough dreams and fictions in my head, I don`t need any more of those. Books have to bring me back to Earth, but at the same time motivate me to give my all, to show me I can, to teach me to break my limits. 

Why I`m writing all this? I don`t know, I think it`s because I want to learn by doing, not by reading.

It`s not that I don`t have any passions, it`s about the fact that I have too many, and no idea which one to choose. I want so many things, how am I supposed to know which way to go, what to do next? What if I go for it and loose it all? What if it turns out better than expected? It`s a risk. But in the end, don`t we all risk it at one point?